Doar o trecere de pietoni…

Cristina traversa strada cu baietelul de mana, pe trecerea de pietoni, mergand cu atentie si asigurandu-se ca nu vine nici o masina.

  • De ce nu ma lasi sa merg singur la scoala? Sunt deja mare.
  • E mai bine sa mergi cu mine! Raspunde Cristina, e mai sigur.
  • Dar stiu si eu, ai vazut cand am venit singur de la scoala data trecuta.
  • Sa nu mai faci asta, ma astepti pana vin eu!
  • Ok… daca zici tu…

Cristina inca nu avea curajul sa isi lase copilul singur sa treaca strada. Cu aproape 10 ani in urma, chiar el avusese un accident grav pe trecerea de pietoni. Isi aminteste cu durere de perioada cand a stat in spital, parca totul e invaluit intr-o ceata laptoasa din care rasar unele imagini. Stie cand a inceput sa traverseze, apoi totul e o negura, mult mai tarziu se vedea intr-un pat de spital, cu multa lume in jur si iar lipsesc pagini intregi din viata lui. Pana cand cu greu are din nou o imagine ca cineva ii spune ca este totul bine si ca se va face bine, dar trebuie si el sa munceasca. Dar nu stia ce sa faca. Apoi treptat se contureaza totul, cum era internat la recuperare unde in fiecare zi avea un program special, cu niste aparate, masaj, gimnastica la pat. Greu! A fost o perioada grea… nu se poate uita, desi sunt aproape 10 ani. Inca vine la control la doctorita, desi i-a spus ca e sanatos, dar asa simte el.

De fapt…

Acum 10 ani, pe trecerea de pietoni, avusese loc un accident grav. Un tanar de 27 de ani fusese lovit din plin de o masina care nu acordase prioritate. Cristina era acel tanar.

A ajuns la spital cu rani grave, fractura de bazin, de coloana vertebrala,  de gamba, de coaste, care intrasera si in plamani, si cel mai grav avea un hematom mare la creier din cauza caruia era in coma. A fost operat de urgenta la cap, la neurochirurgie, dupa care a urmat o perioada de cateva saptamani de coma, incat nimeni nu stia daca Cristina isi va reveni.

Abia dupa trei saptamani a inceput sa dea semne ca lucrurile incep sa fie spre bine. I-au scos tubulatura prin care respira pentru ca incepuse sa respire singur. Reusea sa inghita putin, insuficient pentru a fi hranit, dar tot era un inceput, inca nu era constient, doar automatisme. Atunci medicii au hotarat sa il trimita din sectia de terapie intensiva  la sectia de neurochirurgie, unde a stat cateva zile si apoi a ajuns la recuperare, unde a ramas aproape o luna.

Aici incep si primele amintiri clare. Inca nu avea voie sa se ridice, i-au spus ca trebuie sa mai stea la pat cateva saptamani, din cauza fracturilor de la bazin si avea niste fracturi mici la coloana, niste fisuri.

Cristina a inceput un program complex de recuperare, la pat, conditia lui era inca precara, era destul de slabit, inghitea putin, trebuia suplimentat aportul de lichide prin perfuzii, prima saptamana a fost mai dificila, apoi incet-incet a inceput sa se stabilizeze. Si inghititul a fost din ce in ce mai bun, si el era mai prezent. Dar Cristina inca nu vorbea, zambea raspundea la stimuli, dar nu vorbea, intelegea, dar atat. Au mai trecut doua saptamani pana avea sa rosteasca primul cuvant soptit ,,mama”. De atunci lucrurile au avansat rapid, miscarile era din ce in ce mai bune, a scapat si de sonda urinara, reusea sa se alimenteze, sa bea lichide, doar gimnastica a ramas la pat, inca nu avea voie sa se ridice, doar sa se intoarca de pe o parte pe alta. A fost o perioada grea.

Apoi a fost trimis acasa, iar la o luna a revenit la internare. A fost o perioada de multa munca si atentie sa nu apara vreo complicatie. Cristina a reusit sa stea in sezut, apoi sa fie ridicat in picioare. Primi pasi au fost o mare bucurie. Apoi totul a devenit mult mai usor. A avut ambitie si a lucrat mereu pentru a deveni o persoana independenta.

Timpul a trecut, Cristina s-a intors la servici, s-a casatorit, are un baietel pe care acum el il duce la scoala, dar Cristina inca nu a uitat… si de fapt, cum s-ar putea uita ca te-ai nascut a doua oara…

 

Explicatii:

Hematomul intracerebral survenit la un pacient tanar poate avea o evolutie imprevizibila, chiar daca este operat in timp util. Este recunoscut faptul ca sangele este cel mai iritant substrat, mai ales la nivel cerebral. La aceasta se adauga si traumatismul local, ambele conducand la un edem cerebral ce poate fi destul de important incat statusul comatos sa se prelungeasca pana la remiterea edemului, iar in situatii extreme se recurge chiar la extractia unei portiuni din calota osoasa pana cand edemul se reduce la parametrii permisivi. In cazul de fata, fiind un pacient tanar la care s-a intervenit rapid, edemul s-a remis progresiv in saptamani ceea ce a condus la reluarea functiei respiratorii, cu remiterea statusului de coma, apoi aparitia miscarii active in mod progresiv, cu reluarea deglutitiei si abia la final refacerea capacitatii cognitive, a vorbitului si revenirea memoriei.

Pe langa traumatismele cerebrale, pacientii politraumatizati pot prezenta si alte traumatisme care pot incetinii procesul de recuperare, ceea ce impune o atentie sporita si un program sustinut si indelungat pentru a obtine performantele maxime fizice si cognitive, asa cum a fost cazul acestui tanar cu patologie traumatica complexa.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 

Primeste pe mail recomandari medicale despre accidentul vascular cerebral.

 

Aboneaza-te!