Posturarea bolnavului hemiplegic

In comunitatea umana bolile cerebro-vasculare au devenit o problema de sanatate majora, ajungand sa reprezinte o treime din cauzele de deces, dar si supravietuitorii acestora raman sever afectati, necesitand ingrijire si recuperare de lunga durata.

Ingrijirea corecta a unui pacient cu AVC incepe imediat dupa faza acuta. Reeducarea functionala a pacientului hemiplegic vizeaza trei obiective mai importante:

• Supravegherea ortopedica;
• Reeducarea membrului inferior plegic in vederea reluarii mersului;
• Reeducarea membrului superior plegic in vederea ameliorarii capacitatii de autoservire;

Supravegherea ortopedica se impune imediat ce pacientul a parasit starea comatoasa. Odata cu perturbarea balantei grupelor musculare aflate in raporturi antagoniste prin instalarea spasticitatii, apare pericolul posturilor vicioase. Pentru membrul superior atitudinea caracteristica este cea de fixare in pronoflexie (articulatia cotului, pumnului indoite si degetele stranse si cu palma orientate in jos), iar pentru membrul inferior in extensie (articulatiile intinse). Permanentizarea lor duce la retractii musculo-tendinoase ce nu-si gasesc ulterior rezolvarea decat prin interventii ortopedico-chirurgicale.

Posturile (pozitionarile) reprezinta o tehnica de baza in kinetoterapiei si consta in atitudini impuse corpului intreg sau doar unor segmente ale lui, in scop terapeutic sau preventive, pentru a corecta sau a evita instalarea unor pozitii vicioase.

Inca din stadiul initial, care incepe din momentul debutului accidentului vascular cerebral si poate dura chiar cateva saptamani, pozitionarea pacientului are un rol important. Postura in pat in perioada de hipotonie este de decubit dorsal, cu capul intors spre partea sanatoasa, bratele pe cate o perna, intinse pe langa corp, mana deschisa si degetele in abductie. Sub genunchi se pune o perna pentru a-l mentine intr-o usoara flexie (indoite usor) iar pe lateral se pozitioneaza un saculet cu nisip pentru a impiedica tendinta de rotatie externa a membrului inferior (tendinta de a orienta piciorul cu degetul mare spre lateral). Aceasta pozitie se alterneaza cu decubitul lateral pe partea sanatoasa, cu o usoara flexie (indoire) a membrului inferior afectat, iar membrul superior afectat este proiectat inainte cu cotul intins. Din cand in cand se pozitioneaza pacientul in decubit lateral (asezat pe o parte) pe partea afectata.

Din stadiul initial, dar si in stadiile urmatoare, cand s-a instalat spasticitatea, se pot utiliza dispozitive ajutatoare (orteze) in vederea posturarii corecte a membrelor afectate: mana paralizata cu degetele extinse, iar policele departat de mana (spasticitatea-cresterea tonusului muscular- determina pozitia de flexie-indoire- a degetelor). Se va pozitiona si piciorul la 90° fata de gamba (hemiplegia fixeaza piciorul in echin si inversie-rotat cu varful piciorului spre interior si talpa priveste un pic in sus).

De asemenea odata ajuns acasa pacientul trebuie sa beneficieze de anumite ajustari ale mediului ambient:

Pozitionarea in pat se va face cu partea paralizata la marginea de acces a patului (la urcat si coborat din pat). Patul va fi asezat intr-o latura a camerei in asa fel incat pacientul, pentru a vedea activitatea din camera sau a urmari televizorul etc., va privi peste partea paralizata. Orice ajutor i se va da bolnavului de catre o persoana, abordarea se va face dinspre partea paralizata. Astfel: patul trebuie sa aiba o inaltime potrivita pentru a usura transferul pacientului pe scaun sau ridicarea lui din pat. Patul trebuie sa aiba o saltea bine batuta si arcuri tari. Pentru pozitionarea corecta a bolnavului in pat trebuie sa existe la indemana 4-5 perne.