O poveste despre umar…

Stela era profesoara de biologie, cu un program destul de plin. Avea o fata, deja mare, eleva la  liceu. Se ocupa mult de educatia fetei, mai ales ca de cativa ani buni divortase.

Tatal era prezent doar pentru o cina cu fata lui, sfaturi, dar altfel era absent de la toate activitatile pe care le avea. Totusi casa lor nu era una trista, Stela se recasatorise cu un alt barbat, care ocupa si locul de tata, avand grija sa nu se simta lipsa unui barbat in casa.

Stela nu avea o viata trista, in plus, mereu se ocupa de cate ceva, fie de casa, fie de educatia fetei, mai avea si cateva meditatii cu elevii ei. Casa lor era mereu plina. Iar Stela constata de fiecare data ca seara o prindea iar cu o gramada de treburi ale casei care trebuiau neaparat facute. Si asa era de ceva timp. Stela incepuse sa se simta obosita mai tot timpul. Poate ca se implicase in mai multe proiecte decat ar fi fost cazul.

Simtea de ceva timp ca pierde controlul mainii stangi, dar erau momente trecatoare, minute, rar o jumatate de ora. Si timpul se scurgea…

Doar ca timpul s-a dovedit a nu fi prietenul ei. La cateva luni de cand au inceput aceste pierderi de control, Stela a avut un moment dificil cand aceste stari s-au transformat intr-o adevarata problema, cand atat mana cat si piciorul stang au ramas inerte aproape doua ore. Apoi si-a revenit si s-a reintors la programul ei de lucru. E drept ca a sunat o prietena, medic, pe care o intrebase daca e posibil sa fie pe fondul oboselii. Nu parea sa fie acesta motivul si a indrumat-o la neurologie. Dar Stela se simtea deja bine si a renuntat.

Situatia insa nu s-a oprit aici, pana in ziua in care Stela nu s-a putu misca din pat dimineata, nu isi putea misca mana, doar piciorul, si acesta putin. Atunci a aflat si familia ca avea o problema mai veche si au chemat ambulanta, chiar daca ea astepta sa isi revina.

Ajunsa la spital s-a constat ca avea un accident vascular ischemic, dupa ce fusese in situatia de a fi putut preveni acest moment, acele pierderi de control fiind atacuri tranzitorii.

A urmat o etapa lunga de recuperare, initial internata, apoi in regim de spitalizare de zi, venea dimineata pentru tratamentul de recuperare apoi mergea acasa. Dupa vreo sase luni, deja mergea singura, probleme erau mai mult cu mana si umarul, care o durea mai tot timpul. Programul de recuperare era mai dificil din cauza durerii de umar si uneori a mainii.

A fost consecventa si a venit mereu la recuperare, chiar daca era dificil din cauza durerii. La un moment dat a inceput sa renunte la program motivand ca va continua programul de gimnastica acasa.

Stela s-a intors la control dupa aproape patru luni, cand umarul se mobiliza foarte greu, fiind dureros. Realitatea era ca Stela nu facuse prea multa gimnastica acasa. Acum a reinceput un tratament mai agresiv de recuperare si cu medicatie suplimentara.

Dupa o luna de tratament lucrurile se imbunatatisera substantial, mai persista o durere reziduala, dar numai la anumite miscari.

 

Explicatii:

Preambulul simptomelor pe care l-a prezentat Stela au fost ignorate de pacienta, desi ele atentionau aparitia unui accident vascular. Ceea ce insa este de precizat la un pacient cu accident vascular este ca pot apare sindroame dureroase, cel mai frecvent fiind cele de la nivelul umarului, care este o articulatie complexa. Prin structura sa, umarul are tendinta de a pierde foarte usor din mobilitate daca este favorizata imobilizare pe o perioada mai lunga, chiar daca este o pozitie de confort, nedureroasa. Pentru a mentine un umar functional este necesar ca sa fie continuate programele de recuperare, orice imobilizare, fie si pentru durere, va afecta mobilitatea.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 

Primeste pe mail recomandari medicale despre accidentul vascular cerebral.

 

Aboneaza-te!