Istoria unui farmacist…

Stelian era farmacist. Muncise foarte mult pentru a pune la punct o linie de farmacii în orașul lui. Reușise să obțină chiar un premiu în vânzări anul trecut. Se simțea împlinit ca om de afaceri. Era recunoscut și respectat în orașul în care copilărise.

Avea o familie frumoasă, două fete și un băiat, deja mari, și ei terminaseră facultatea. Dintre ei doar băiatul continuase tradiția familiei, era farmacist. Era mândru de el, își putea lăsa afacerea în mâinile lui.

În fiecare sâmbătă se întâlneau toți și petreceau după amiaza împreună. La fel se întâmplase și în acest week-end. Se făcuse seară, era un amurg liniștit și o atmosferă calmă, fără nici o undă de vânt.

Discutaseră despre vacanță, planuri de viitor, de familie. Dar la un moment dat Stelian se ridicase și spuse brusc că vrea să stea puțin în pat, că îl doare puțin capul. Așa că se duse în biroul lui unde petrecea cel mai mult timp, și se întinse pe canapeaua mare și comodă pe care o mai folosea când era obosit.

Dar șederea în pat a lui Stelian se prelungea, moment în care au plecat să vadă cum se simte. L-au găsit pe Stelian căzut la marginea patului, confuz, nu putea să vorbească. Au chemat imediat ambulanța.

A fost dus la spitalul din localitate, unde l-au investigat, dar au spus că secția lor de neurologie prefera să îl trimită la un spital mai mare pentru a fi mai bine controlat. A fost transferat la București unde s-a constat că accidentul vascular era unul ischemic, dar de dimensiuni foarte mari, ceea ce agrava mult situația. Medicii de gardă au hotărât să ceară și părerea neurochirurgilor, dacă exista o soluție de tratament care să îmbunătățească starea pacientului. S-a decis pe loc să se intervină neurochirurgical și să îndepărteze zona afectată împreuna cu un fragment osos din cutia craniană, pentru o perioadă de timp, pentru a scădea riscul de apariție a complicațiilor determinată de masivitatea accidentului vascular.

Stelian s-a trezit după operație, tulburarea de vorbire încă persista, iar partea dreaptă se mișca destul de greu.

A urmat o perioadă de refacere după operație, apoi a fost transferat în secția de recuperare, unde a început să își reia mișcările, la început mai greu, apoi au devenit mai ușor de realizat, dar incomplete.

După trei săptămâni de recuperare a fost externat și trimis în zona în care locuiește,  tot la o secție de recuperare. Aici a început din nou programul zilnic de tratament specific, iar zilele păreau destul de grele, pentru că de fiecare dată trebuia să execute mișcări tot mai complexe.

Din păcate vorbitul rămânea la același nivel cu un prag de înțelegere destul de bun, dar foarte greu în exprimare, nu reușea să spună cuvintele, înțelegea, dar aici se limita totul.

Au urmat săptămâni și luni de muncă, Stelian deja reușea să se ridice în picioare, să miște ușor mâna, să apuce obiecte mari și ușoare. Vorbitul însă era tot greu și anevoios. Începuse să rostească cuvinte simple, abia șoptite, restul fiind în continuare dificil.

La aproape 6 luni după ce suferise accidentul vascular, Stelian ajunsese să meargă cu cârja și uneori doar puțin susținut, vorbitul era încă greoi și neinteligibil.

A fost la control și la neurochirurg, care l-a chemat la un an pentru a înlocui partea de os cu un alt material, încât să asigure zona operată.

Stelian era mulțumit că putea să meargă la farmacie și să privească activitatea, îi oferea o stare de bine când vedea că lucrurile merg în continuare și funcționează bine, chiar dacă el nu mai putea lucra.

Explicație:

Cazul expus pune în discuție o situație extremă a unui accident vascular ischemic masiv, care este însoțit de edem cerebral mare, acesta putând antrena fenomene severe, prin angajare cerebrală, conducând la decerebrare și urmat de deces. Singura soluție salvatoare de viață în aceste situații extreme este intervenția neurochirurgicală, prin care se înlătură o parte din osul parietal pentru a permite edemului să se extindă fără a afecta materia cerebrala, până când etapa acută este depășită. De obicei aceste situații se întâlnesc în cazul accidentelor vasculare hemoragice sau în cazul traumatismelor craniene, și mult mai rar în cazul accidentelor vasculare ischemice. Totuși, când accidentele ischemice sunt mari, extinse, se pot însoți de edem masiv cu risc vital, motiv pentru care intervenția neurochirurgicală devine necesară, fiind salvatoare de viața până când devin eficiente din nou medicamentele care reduc edemul cerebral. Este de reținut că un accident vascular este cu risc atât prin afectarea celulelor nervoase cât și prin consecința edemului de însoțire, care uneori poate fi mai dramatic decât accidentul.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 

Primeste pe mail recomandari medicale despre accidentul vascular cerebral.

 

Aboneaza-te!