Il gasise nevasta cazut

Cald, foarte cald. De mult nu mai fusese asa o arsita in sat. Marin incerca sa repare remorca de la tractor, se rupsese o latura si trebuia sa ajunga la camp sa incarce restul de faneata. Nu prea ii placuse lui cartea, dar era indemanatic la treburile casei. Fratele lui mai mare si o sora plecasera la scoala si ramasesera la oras, doar el a ramas in casa parinteasca. Se apropia Sf. Maria si trebuia sa fie cu toate treburile terminate. In fiecare an veneau fratii lui acasa si petreceau, cei batrani se dusesera de mult, oameni muncitori si care se stinsesera de batranete, erau doar ei, cei trei frati.

Dar asa caldura nu mai se pomenise la ei in sat, auzisera ca prin alte parti parti luasera foc campurile. Marin simtise ca nu mai poate lucra, stia ca nu e bine sa forteze lucrul in caldurile astea, nu mai era nici asa de tanar, implinise deja 60 de ani. Il prinsese o molesala si o ameteala de nu mai putea face nimic, eh, trenuie sa se opreasca. O sa se apuce maine devreme pe racoare.

Marin please spre casa dar ameteala era tot mai mai mare. Se asezase pe o piatra, la umbra, sa isi revina putin, dar mai departe nu mai stia ce i se intamplase in ziua aceea. Il gasise nevasta cazut. S-a speriat si a cerut ajutor la vecini sa il ridice si sa il duca in casa la racoare. Dar Marin nu isi revenise chiar daca l-au stropit cu apa, asa ca au chemat salvarea si l-au dus la spital. Marin a stat in coma vreo doua zile, apoi incet incet a inceput sa isi revina. Nu isi amintea mare lucru. Doar constatase ca nu poate misca mana si piciorul stang. Se stia bolnav cu inima, si isi lua medicamentele, doar ca nu prea se controla el, nici nu facea analiza pe care medicul cardiolog ii spusese sa o faca in fiecare luna. La inceput a fost mai constiincios, apoi daca a vazut ca e bine, o mai repeta inainte de consultatie. Stia ca nu are voie sa faca injectii intramusculare si cam atat.

Marin a stat vreo trei saptamani la Neurologie unde i-au spus ca s-a rupt un vas de sange la cap si a facut un accident vascular hemoragic. Nu prea intelegea el prea multe, dar tot a priceput ca e grav cand a vazut ca fratii lui veneau zilnic la el si mai ales ca mana si piciorul stang nu vroiau de loc sa se miste. Dupa aproape o luna a fost trimis la recuperare, dar el inca nu reusise sa se miste. Nici in sezut nu putea sa stea, ametea imediat. La recuperare a stat cam zece zile, a fost mobilizat, au incercat sa il aseze in sezut, a reusit sa stea sprijit, dar mana si piciorul tot nu se miscau. A facut tot felul de proceduri care ii miscau cand mana, cand piciorul, dar cand incerca el singur tot nu reusea. A plecat acasa cu indicatia sa fie mereu ridicat si asezat in fotoliu.

Dupa o luna a revenit la recuperare. Parca era mai intepenit. Doctorita i-a spus ca ”se instaleaza spasticitatea” și ca e mai bine asa. A inceput sa il puna la tot felul de aparate și după o vreme a observat ca a inceput sa se miste piciorul stang. Apoi l-au dus la sala de gimnastica si l-au ridicat cu un fel de scaun pana s-a pomenit ca sta in picioare. Abia atunci Marin a inceput sa prinda curaj. Asa a reusit ca in doua sapatamani sa se ridice si sa stea ajutat in picioare. Cu mana insa abia facea cateva miscari, mai mult din cot si din umar, mai greu cu degetele. Dar era fericit ca reusise sa se ridice putin in picioare. A plecat acasa mai increzator de data asta. Si a primit o lista cu miscarile pe care trebuie sa le faca. Tratamentul il lua cu atentie, nu mai risca alte greseli, iar sotia si fratii lui erau mereau aproape de el.

A revenit la recuperare peste doua luni. Deja reusea sa mearga cu baston, pe distante mici e drept, insa merge. Dar mana o misca foarte greu. De data asta a primit proceduri numai la mana, unele chiar de doua ori pe zi. Mai mult, avea si exercitii de facut si cand nu era la sala de gimnastica, unele repetate si de 50 de ori. Si a muncit. La sfarsit reusea sa stranga mana, mai greu era sa apuce obiecte si sa le tina, dar era multumit. Mersul era mult mai bun, iar pe distante mici chiar nu ii trebuia nici baston.

Marin s-a intors la recuperare peste inca trei luni, mergea mult mai bine, mana reusea sa o miste din cot si umar, cu degetele era mai greu. Era mana stanga si pentru ce avea el de facut, se descurca, a vazut ca daca lucreaza mereu cu mana parca si miscarea era mai buna.

Asa a trecut un an, timp in care Marin a mai venit de doua ori la recuperare, ultima data in policlinica, deja se misca mult mai bine, doar mana nu era ca la inceput, dar se multumea si cu atat, la cat de grav a fost. Stia ca a gresit ca nu isi luase medicamentele si statuse asa de mult in soare. A reusit sa depaseasca momentele critice si acum avea de gand sa fie mult mai atent, doar avea nepoti de crescut.

Explicatie

Pacientii care au in tratament anticoagulante, pe langa indicatia de control a INR-ului lunar, trebuie sa evite efortul si expunerea la soare in mod intempestiv. Vasodilatatia excesiva determinata de caldura si cresterile tensionale datorate efortului pot favoriza aparitia accidenteleor vasculare hemoragice, cu atat mai mult daca pacientii nu isi monitorizeaza profilul anticoagulant. Cazul de fata este o exemplificare nerespectarii indicatiilor medicale la un pacient cardiac cu tratament anticoagulant.