Il chema Oleg si toata lumea credea ca e de origine rusa, din cauza numelui. Dar Oleg era din Gorj, numele era tributul unui bine facator din razboi, care il salvase pe bunicul lui. Dar acum nici Oleg nu mai era tanar, iar bunicul de mult era doar amintire…
Mama Elena, cum ii spuneau oamenii din sat, e o femeie simpla, care a stiut ca lucrul muncit de ea, este cel de care se va bucura in viata, si ca tot ce vine fara munca, este fara durata. Apucase sa mearga la scoala 8 clase, apoi ramasese la munca de acasa. Se maritase de tanara, avea doi copii mari, care plecasera de casa parinteasca de la tara. Aveau casa lor la oras si familiile lor acum.
Oana era plecata de cateva ore de acasa, avea multe cumparaturi de facut si hotarase sa rezolve totul intr-o singura zi. Asa ca luase masina si plecase singura la magazine.
Dorian era profesor de fizica la un liceu de profil, muncea mult cu elevii lui, si rezultatele nu intarziasera sa apara. Avea cel mai bun lot de elevi la olimpiada de fizica.
Barbu era un bărbat trecut de cincizeci de ani, cumpătat cu viața lui. Trecuse printr-un accident vascular de aproape un an, pentru care urmase tratament cu mare atenție. Făcuse recuperare tot acest timp. A învățat că viața este pe primul loc și că sănătatea trebuie prețuită.
Stelian era farmacist. Muncise foarte mult pentru a pune la punct o linie de farmacii în orașul lui. Reușise să obțină chiar un premiu în vânzări anul trecut. Se simțea împlinit ca om de afaceri. Era recunoscut și respectat în orașul în care copilărise.
E o dimineata insorita de primavara. Una din putinele din acest an. Pana acum vremea fusese destul de dificila, cam prea racoare dimineata, iar peste zi mereu adia un vant rece, uneori chiar si cativa stropi de ploaie.
Sebastian era un adolescent rebel. De fapt, adolescenta era cam trecuta. Se pregatea sa devina un tanar care inca nu stabilise ce traseu va urma in viata. Nu ii placea sa asculte de parinti si nici nu se prea agita cu invatatul.
Cristina traversa strada cu baietelul de mana, pe trecerea de pietoni, mergand cu atentie si asigurandu-se ca nu vine nici o masina.
Alexa era o fata plina de viata la cei 18 ani ai ei si se bucura de fiecare moment pe care il petrecea cu prietenii ei. Intr-una din zile Alexa a plecat cu prietenii cu masina la o petrecere. Pe drum insa au fost loviti de o alta masina si s-au rasturnat. A urmat o intreaga aventura, au venit ambulantele, au trebuit sa ii descarcereze, au fost transportati la spital. Acolo a inceput un nou calvar, unii din ei nu aveau acte de identitate, nu stiau pe cine sa anunte. Intr-un final au reusit sa afle cine sunt, apoi au fost repartizati pe sectii diferite, ortopedie, neurochirurgie, chirurgie, terapie intensiva.
